Se afișează postările cu eticheta De-a datul cu parerea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta De-a datul cu parerea. Afișați toate postările

joi, 22 septembrie 2011

Lake View Constanta

Pe Bulevardul Mamaia, chiar la intrarea în staţiune, pe malul Lacului Tăbăcărie se află "cel mai mare centru de entertainment and sports din Romania" după cum se autointitulează pe siteul propriu.

De mai bine de o lună mă chinui să ajung acolo, fiindcă am aflat că au un minunat loc de joacă pentru copii chiar pe malul lacului. Nu ştiu cum se face însă, dar niciodată nu am reuşit să îmi potrivesc programul cu cel al prietenelor mele şi singură parcă nu îmi venea să merg. În fine, aseară am reuşit să ajung, ne-a ieşit programul de întâlnire şi la 17 - 17.30 am stabilit să ne vedem acolo, fiecare cu odraslele din dotare.

Am ajuns prima, pe ora 17. Nici ţipenie, cu excepţia unei mămici care se ţinea pe urmele pruncului de vreo doi anişori, ce testa leagănele şi toboganele de pe-acolo. Am ocupat o masă pe terasa restaurantului lipit de locul de joacă şi în timp ce copilul zburda am început şi eu să cercetez împrejurimile.

Locul este mare, foarte frumos şi foarte curat. Restaurantul “TRATTORIA DELL` ARTE” este elegant, cu bun gust şi excelent plasat pentru părinţii care sunt însoţiţi de copii şi vor totuşi şi puţin răgaz la un pahar de vorbă. Preţurile sunt măricele, însă mi se par potrivite cu ambianţa şi cu ceea ce oferă.

Dacă la ora 17 când am ajuns noi nu era nici ţipenie, un ceas mai târziu locul gemea de lume. Nu mai găseai niciun loc la terasă iar locul de joacă era plin de copii.

O singură bilă neagră. Ospătarii - sau poate doar cel de la masa noastră, hai să nu generalizăm - sunt de un sictir de neimaginat. Cel care ne-a servit pe noi a reuşit să mă umple de nervi. Când vorbea parcă îţi făcea o favoare deosebită prin faptul că ţi se adresează din înaltele culmi pe unde îşi face veacul. Mâncarea a adus-o repede, dar cu o faţă de parcă l-ai fi obligat să tragă la jug, dădea informaţii cu o silă de parcă l-ai întrerupt din ceva foarte important cu tupeul tău, în loc de două limonade reci şi una caldă le-a adus pe toate trei reci şi nota nu ne-a adus-o decât după o jumătate de oră şi numai la insistenţele noastre repetate (dacă regula casei este să nu plăteşti, să ne fi spus cineva şi nouă, nu să obligăm omul să ne ia banii).

Nu pot spune că nu mai calc pe acolo pentru că locaţia este minunată, însă sper ca data viitoare să nimerim alt ospătar sau să fie în toane mai bune.





Iată cum este descrisă locaţia pe site-ul propriu (http://lake-view.ro):

Lake View Constanta – Aproape 4500 de metri patrati de distractie la superlativ: 16 mese de biliard profesionale, 12 piste de bowling, o sala cu 60 de jocuri electronice, centru de fitness si wellnes, bar si restaurant italian.
Asa arata Lake View, cel mai mare centru de entertainment and sports din Romania deschis la Constanta. Aici gasiti tot ce inseamna ultima generatie in materie de jocuri si refacere fizica.
In colaborare cu restaurantul La Trattoria  organizam petreceri si competitii pentru adulti si pentru cei mici.
Zonele sunt impartite in felul urmator: Parter – Restaurant TRATTORIA DELL` ARTE si Sala cu jocuri electronice Nautilus Playground -  si Ping – Pong, Etaj 1 – Bowling si Biliard, Etaj 2 – Sala Fitness

marți, 20 septembrie 2011

Seria Neagra revine!

Doar ce am aflat o veste ce m-a bucurat nespus: începând cu data de 28 septembrie, Gazeta Sportului scoate pe piaţa alte 7 volume din Seria Neagră despre care am mai scris.

Cărţile vor apare la fel ca şi cele din prima serie, în fiecare zi de miercuri, după cum urmează:



1. Camilla Lackberg, Piază rea
28 septembrie
2. Mons Kalletoft, Toamna
5 octombrie
3. Anders ROSLUND & Börge HELLSTROM, Răzbunarea lui Finnigan
12 octombrie
4. Irsa Sigurdardottir, Zile întunecate
19 octombrie
5. Anne Holt, Ura
26 octombrie
6. Liza Marklund, Prime-Time
2 noiembrie
7. HAKAN NESSER, Intoarcerea
9 noiembrie

Fiecare volum, împreună cu ziarul, va costa 13, 99 lei, preţ cu 70% mai mic decît cel cu care se comercializeazp în mod obişnuit la Editură. Personal abia le aştept.

duminică, 1 mai 2011

Vampirii Sudului si o promisiune

Nu voi mai avea prejudecati. Cel putin in anumite situatii :))))

In urma cu ceva vreme - destul de multa vreme as putea spune, cred ca s-a facut mai mult de o luna - am primit de la o amica o traista de carti. Ea stie foarte bine cat imi place sa citesc, imi cunoaste chiar si gusturile si mi-a spus ca imi aduce cartile fiindca e convinsa ca imi vor placea.

M-am uitat la ele cand am ajuns acasa - 11 carti. Doua dintre ele scrise de autori pe care-i mai citisem, celelalte 9 - carti cu vampiri!!!! Sincer, mi-a cazut fata in pantofi cand le-am vazut, daca e ceva ce ma calca pe nervi, atunci alea sunt cartile si filmele cu vampiri. Bram Stoker si Anne Rice sunt cei mai mari dusmani ai mei. Filmele cu vampiri nu pot sa le vad ca ma apuca dracii. Bine, cu Twilight am avut o surpriza, eram asa dispretuitoare la adresa seriei incat nici prin cap nu mi-a trecut sa incerc sa le vad, insa intr-o zi, in ianuarie, cand eram acasa la fata care imi face manichiura, am stat doua ore acolo, in scaun, tot timpul cat mi-a facut unghiile, cu ochii lipiti de plasma imensa de pe peretele din fata mea uitandu-ma la primul film din serie care rula pe HBO, fiind uimita pana peste poate cat de mult imi place. Spre disperarea mea unghiile mele au fost gata inainte de finalul filmului, insa mi-a fost rusine sa recunosc ce mult imi place un film cu vampiri (!!), eu care dispretuiesc cu totul asa ceva

Ei bine, revenind la cartile prietenei mele, le-am lasat in sacosa, pe noptiera, am citit cele doua ai caror autori imi erau cunoscuti si pe cele cu vampiri le-am lasat in acelasi loc unde le pusesem, fiindca intre timp aparusera cartile autorilor nordici din Seria Neagra pe care le-am devorat. Dupa ce s-a terminat seria neagra m-am mai invartit pe langa ele si ma enervam numai cand le vedeam. Niste cartulii colorate, cu niste desene aiurea pe coperta, cu vampiri desenati ca de niste copii imbecili, cu titluri gen "Moarta pentru toti", "Mort de-a binelea", "Clubul mortilor" etc., absolut nimic care sa ma atraga sa le deschis.

Pe 14 aprilie prietena mea imi lasa un mesaj pe Facebook, intrebandu-ma cum stau cu cititul cartilor despre vampiri. Nici macar nu i-am raspus, mi-era jena fiindca la cat de repede citesc ar fi trebuit deja sa le termin de muuult deja. Mi-am facut curaj si mi-am spus ca trebuie sa le citesc intrucat niciodata nu am luat plasa cu NIMIC din ce mi-a recomandat ea. De fiecare data cand am mers pe mana ei in privinta a ceva, a iesit mai mult decat bine. Asa ca era cazul sa nu mai fiu atat de sceptica.

Inca o saptamana m-am impins singura de la spate si apoi, spunandu-mi ca nu ma poate obliga nimeni sa o termin daca nu vreau, lunea trecuta am deschis prima carte din serie, hotarata sa rasfoiesc primele pagini si gata. Ei bine, acum cinci minute am terminat volumul patru cu sufletul la gura si inca ma mir ca am reusit sa imi stapanesc lacrimile finalul ei. Cum voi termina postarea ma voi infige in volumul cinci, profitand de faptul ca baietii mei sunt la sala.

Ei bine, primele patru volume le-am citit in timp ce amestecam in mancare, in cada, la masa, mai ales noaptea, oricand prindeam un moment in care nu mi se solicita imperativ prezenta. Le-am devorat si le-am savurat cu adevarat.

Tipa care a scris cartile astea, Charlaine Harris, are un stil de a scrie care te-ar scoate si din cea mai adanca depresie. O capacitate de analiza plina de autoironie - intrucat scrie la persoana I - si un simt al umorului atat de fin si de molipsitor, incat am savurat fiecare pagina. In plus consider ca numai cineva cu adevarat talentat poate scrie atat de natural despre un astfel de subiect, ca si cand ar vorbi despre ceva ce ne este la indemana tuturor. Trebuie sa ai o imaginatie cu adevarat iesita din comun sa faci sa para atat de natural ceea ce scrie acolo. Face totul atat de veridic si de real incat chiar crezi ceea ce citesti. In plus de atat, relatiile (interumane am vrut sa spun) umano-varcolaco-vampiricesti sunt atat de atent analizat si atat de corect facute veridice incat parca ar fi facut un documentar pentru ceva ce practic... nu exista. Si daca toate astea iti mai ating si sufletul, asa cum se intampla, atunci deja chiar e prea mult. Sunt atat de placut surprinsa de am ramas fara cuvinte si trebuie sa recunosc ca nu mi se intampla des asta.

Cred ca editura care le-a scos pe piata in Romania - Leda - a dat-o in bara rau de tot cu prezentarea. Cred sincer ca datorita aspectului cartilor au pierdut din start o multime de cititori care ar fi adorat cartile dar carora nici prin cap nu le-a dat sa le cumpere din pricina prejudecatilor de tipul celor avute de mine.

Daca vreti sa va deconectati, sa iesiti din cotidian si sa va reveniti din apatii, depresii, rutina zilnica, puneti mana cu incredere pe Vampirii Sudului.




P.S. - Va rog, nu imi spuneti ca ati vazut serialul pe HBO. Va garantez ca, desi nu am vazut nici macar un episod, filmul nu valoreaza nici macar1% cat cartile.

miercuri, 30 martie 2011

Salina Marea Neagra

Ieri am fost la prima sedinta la salina de suprafata din Constanta.

Stiam despre existenta ei inca de la inaugurare, di 2009, insa abia relativ foarte recent am auzit ca apartine unei cunostinte (constat inca odata ce mica e lumea) si de astazi am inceput sa merg impreuna cu Pupicu.

Datorita astmului meu alergic aveam de multa vreme recomandarea de a merge la salina insa nu m-am indurat pur si simplu sa dau o caruta de bani pentru a merge la Praid, am preferat sa mergem de exemplu cu mult mai putini bani in Bulgaria. Stiu, sanatatea, bla, bla... insa mi se pare rusinos sa fie mai ieftin un concediu de agrement in alta tara decat o cura balneara in tara ta natala... Niciodata nu o sa avem noi turism dezvoltat in stilul acesta dar asta e deja alta poveste.

Revenind la salina din Constanta, am primit  un abonament cadou pentru mine si copil si ieri ne-am dus la prima sedinta. Eram foarte curioasa daca al meu copilavea sa aiba rabdare insa nu am avut niciun fel de probleme. Erau mai multi copii cu care s-a jucat, aveau acolo jucarii si carti.

Adultii au la dispoziţie reviste, ziare, jocuri de table si radio. Televizor nu, intrucat emite radiatii, mi s-a explicat.

Locul e intim si creat cu aspect rustic, ceva mai mic decat imi facusem impresia din fotografii, insa practic nu ar avea de de ce sa fie mai mare. Este placut, nu este frig, sunt 19-22 grade, sunt masute, banci, chiar paturi cu cuverturi de asemenea rustice, pe care te poti relaxa la orizontala.



Mi s-a explicat ca pentru a avea efect, tratamentul trebuie urmat minim 10 zile. Dupa o sedinta se recomanda ca vreme de 30 de minute sa nu se bea si sa nu se manance nimic. Si se atrage atentia ca dupa cateva sedinte este posibil sa apara feomene precum tuse, expectoratii si rinoree, semn ca se elibereaza caile respiratorii. Sper din tot sufletul sa aiba efect si asupra noastra.

In primele minute nu am simtit absolut nimic, insa pe urma am inceput sa simt sarea, e o senzatie foarte placuta. Abia astept sa continuam.

Intr-un pliant de acolo am citit ca salinoterapia pe langa efectele clasice cunoscute contribuie si la reducerea stresului. Recunosc ca in privinta asta am simtit efectele imediat, m-am simtit tare bine.

Salina se afla pe strada Chiliei la nr. 20. Amanunte, program si tarife puteti citi si pe www.salinaconstanta.ro

marți, 22 februarie 2011

Eroare judiciară

Am mai scris ca am citit Barbati care urasc femeile, de Stieg Larsson. Am citit si mi-a placut, imi plac foarte mult romanele politiste bine scrise.

De cand a inceput sa apara la Gazeta Sporturilor Seria Neagra, in fiecare miercuri imi cumpar cate un volum si il citesc pana in urmatoarea miercuri, cand apare volumul urmator. Sceptica la inceput, intrucat pana acum, cu prea putine exceptii, nu prea am avut contact cu literatura nordica, astept cu nerabdare miercurea sa imi iau portia de bucurie, intrucat lectura a fost si a ramas pe locul intai printre pasiunile mele.

Chiar nu ma asteptam sa ma prinda atat de tare. Mai ales ca initial nici nu am vrut sa mi le cumpar, am cedat de dragul amabilitatii doamnei de la chioscul de unde imi cumpar ziarele, care imi pusese primul volum deoparte, stiind ca imi cumparasem de la ea si Milenium.


Primele doua carti aparute pana acum, Printesa Gheturilor si Explozii in Stockholm mi-au placut foarte mult. Aveau de toate, tot ceea ce trebuie sa cuprinda o carte pentru a ma absorbi si a o citi cu placere. Printesa Gheturilor, cel putin, m-a captivat atat de tare, incat nu am lasat-o din mana pana la ora 4.30 dimineata cand am ajuns la ultima pagina.

Cea de-a treia aparitie, in schimb, Eroare judiciara, m-a terminat psihic si cu toate ca am ajuns la pagina 150 inca ma gandesc daca sa o citesc pana la capat sau nu.


Este vorba despre un criminal in serie care rapeste copiii, ii ucide si apoi trimite trupul mamelor acestora insotit de un bilet pe care scrie "Ai primit ceea ce ai meritat". Prima scena in care o mama isi gaseste baietelul de cinci ani mort dupa ce traise vreme de mai multe zile cosmarul de a-l sti rapit, este cumplita. Mi-au dat lacrimile nu o data pe parcursul lecturii. Este ingrozitor subiectul, cu atat mai mult cu cat este foarte bine scrisa cartea, de cineva care chiar simte si inca odata realizez cat de sensibila am devenit de cand sunt mama la tot ce are legatura cu copiii si cu starea de bine a acestora. Ma uimesc pe mine insami cand vad cat de mult ma transpun in situatii care nu au nicio legatura cu mine, la urma urmei. Si imi dau seama ca maternitatea m-a facut pe cat de puternica, pe atat de ingrozitor de slaba.

Revenind insa la colectia scoasa de Gazeta Sporturilor, daca va place lectura si genul politist, merita sa o achizitionati.

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Zilelea acestea am facut un maraton de Saw. Spre rusinea mea (?), eu nu am auzit pana acum de filmul acesta. Oricum a meritat sa ma uit la toate cele 7 parti iar avantajul de a le vedea pe toate oarecum una dupa alta a usurat foarte mult intelegerea subtilitatilor psihologice.

Recunosc ca imi plac filmele cu criminali in serie, cu dedesubturi psihologice, sunt fan Criminal Minds si CSI (dap :)) dar recunosc ca Saw mi-a depasit asteptarile si de foarte multe ori si limitele. Am avut multe momente in care am stat cu ochii acoperiti, urmarind totusi printre degete si CREDETI-MA ca sunt foarte greu de impresionat...

Mi-a placut grozav felul in care a fost gandit si pus in scena, am avut foarte putine comentarii spre deloc, nu am fost dezamagita, dimpotriva. Oricum nu recomand seria celor care nu au nervii tari. Si daca vedeti seriile disparate, isi pierd mult din farmec fiindca toate sapte sunt extrem de strans legate intre ele si in ultima parte, de exemplu, se limpezesc aspecte tocmai din primul film Saw. Daca as fi vazut direct Saw 7 sunt aproape convinsa ca as fi ramas oarecum dezamagita. Dar asa, vazandu-le pe toate, sfarsitul a fost o revelatie...

In fine, adrenalina inca imi mai fierbe in vene si nici somn nu cred ca voi avea noaptea asta :)

Va invit sa urmariti trailerul, cu toate ca din trailer nu reiese decat partea de groaza, or in ciuda crimelor absolut terifiante, nu acestea sunt cele care fac filmul un succes rasunator, ci partea psihologica.

<script src="http://www.cinemarx.ro/trailere/embed/rxt.js" type="text/javascript"></script><script type="text/javascript">rxt_id="2412684,6040";rxt_width="430";rxt_height="340";rxt_display();</script>

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Gymboland

Fiindca azi a fost cea mai urata si mai friguroasa zi de cand s-a terminat iarna ce a trecut, dimineata am hotarat sa mergem la locul nostru preferat de joaca din CityPark Mall. Locul de joaca de aici - Gymboland - e fantastic din punctul meu de vedere pt ca e unul din putinele locuri unde sta fi-miu fara mine. Si singurul loc de joaca unde nu se plictiseste.


Am ajuns la 10.30 dimineata si am plecat acasa la 14.30; tariful e unic, 20 de lei toata ziua, in sensul ca poti pleca si te poti intoarce ori de cate ori vrei, adica duci copilul acasa la somnul de pranz si dupa aceea te poti intoarce cu el si sa stai chiar si pana la inchidere, la ora 22, asa incat mi se pare chiar convenabil in zilele ploioase sau friguroase in care nu ai unde sa mergi cu copilul. Fiindca altfel prefer, de regula, sa stau cu el afara.

Un alt lucru care imi place la Gymboland este faptul ca supraveghetoarele sunt foarte dragute si amabile si nu in ultimul rand grijulii cu copilasii mai mititei, fiindca fireste acolo au voie sa intre, fireste, si copii mai mari. Asa incat al meu s-a jucat de zor cu una dintre supraveghetoare care a avut in permanenta grija ca nu cumva sa ii pofteasca lui inimioara sa ajunga in vreun loc si sa nu poata - avea grija sa il urce la etaj, sa se tina dupa el, sa il coboare, sa il ajute sa treaca peste obstacolele cu care nu se putea descurca, sa intervina atunci cand era pericol de vreo incaierare si asa mai departe. Atata rabdare ca la fiinta aceasta mai rar.


Am inteles ca exista un loc de joaca Gymboland si in Bucuresti, la AFI Palace Cotroceni. Fireste, acolo nu pot sa bag mana in foc ca e totul la fel de ok ca in Constanta :) asa incat, de exemplu, daca supraveghetoarele sunt mai putin implicate sa nu ma injurati.  Mai multe amanunte pe http://www.gymboland.ro/

joi, 2 septembrie 2010

Festivalul Medieval Sibiu 26-29 august 2010

Intre 26 - 29 august 2010 s-a desfasurat la Sibiu cea de-a X-a editie a Festivalulului Medieval.

Am aflat intamplator despre acest festival, chiar in preziua plecarii mele la Sibiu, dintr-o stire la radio, pe care am auzit-o in masina. Nu mi-am batut capul prea tare, nici nu am calculat daca prindem si noi vreo zi de targ, doar mi-am adus aminte de cele ascultate in clipa in care vineri seara am ajuns in Piata Mare care forfotea de lume.

Imediat am intrat in ritm, unde e mai multa agitatie si aglomeratie, acolo ma simt si eu mai bine. In seara cu pricina nu am intarziat prea mult fiindca eram deja obositi dupa doua ore de alergatura in parc, insa ne-am luat revansa sambata si duminca, ultimele zile de targ, cand ne-am bucurat de absolut tot ceea ce ne-a avut de oferit.

Piata mare din Sibiu a fost transformata intr-o piata mediavala, cu turnuri si poarta din lemn, cu faclii aprinse odata cu lasarea intunericului, cu zeci de tarabe ale negustorilor si mestesugarilor, cu fructe si legume, obiecte de artizanat, bijuterii, turta dulce si halvita, remedii naturiste, vinuri, obiecte de anticariat, masti, icoane pictate, bijuterii si accesorii handmade, obiecte de cult si alte sute de produse si feluri specifice de mancare, mai cu seama vestita paine cu untura si ceapa rosie.

S-au tinut spectacole, s-au pus in scena piese de teatru, totul intr-o atmosfera sarbatoreasca, incununata la sfarsitul ultimei zile de un minunat foc de artificii.



 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...